Turismul social se referă la o formă de turism în care accentul principal nu este pus pe profit sau pe obținerea de beneficii financiare, ci pe aspectele sociale și umanitare.
Conform Organizatiei Internationale pentru Turismul Social (ISTO) turismul social poate fi definit ca "conexiunile si fenomenele legate de participarea persoanelor din tarile de destinatie precum si a turistilor, a persoanelor din grupurile sociale deazavantajate sau a celor care au dificultati in a fi turisti sau persoane in vacanta si avantajele pe care acestea le obtin din diverse motive".
O definitie mai eficace, precum sugereaza profesorul Louis Jolin de la Universitatea din Québec, indica ca turismul social "se refera la programe, evenimente si activitati care permit tuturor grupurilor sociale – si in special tinerilor, familiilor, pensonarilor, celor cu venituri modeste si persoanelor cu capacitati fizice reduse – sa se bucure de serviciile turistice contribuind in acelasi timp la cresterea calitatii relatiilor dintre vizitatori si comunitatile gazda".
Scopul principal al turismului social este de a contribui la îmbunătățirea calității vieții și la binele comunităților locale sau la sprijinirea grupurilor vulnerabile. Acesta poate include următoarele aspecte:
1. Turism pentru toți: Turismul social promovează accesul la călătorii pentru toate categoriile de persoane, indiferent de venit, vârstă, abilități sau alte caracteristici personale. Scopul este de a oferi oportunități de călătorie și recreere pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care ar putea avea resurse financiare limitate.
2. Turismul pentru grupurile vulnerabile: Turismul social poate fi orientat către grupurile vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, tinerii defavorizați sau persoanele cu venituri reduse. Acesta oferă experiențe de călătorie care sunt adaptate nevoilor și posibilităților acestor grupuri.
3. Turismul de voluntariat: Turismul social poate implica participarea la proiecte de voluntariat în destinații turistice. Turiștii pot dedica o parte din timpul lor liber pentru a se implica în activități comunitare sau în proiecte de dezvoltare socială.
4. Turismul cultural și etic: Turismul social promovează respectul pentru cultura și tradițiile locale, precum și interacțiunea autentică cu comunitățile locale. Acesta încurajează turiștii să fie conștienți de impactul lor asupra mediului și asupra culturii locale și să contribuie la dezvoltarea durabilă a destinațiilor lor.
5. Turismul solidarității: Turismul social poate include și aspecte de solidaritate, cum ar fi donațiile sau sprijinul financiar pentru proiecte sociale sau umanitare în destinațiile turistice.
Turismul social are ca scop să creeze beneficii sociale și umanitare, să sprijine comunitățile locale și să promoveze o abordare mai etică și sustenabilă a călătoriilor. Acesta poate aduce o contribuție pozitivă la dezvoltarea comunităților și la îmbunătățirea calității vieții pentru cei care se implică în această formă de turism.
In ce priveste principalele beneficii ale turismului social
ISTO (Organizatia Internationala pentru Turismul Social) le prezinta organizate
in 4 mari axe:
- Turismul social "formeaza societatea" din moment ce “vacantele si calatoriile pot furniza ocazii excelente pentru imbogatirea personala prin explorarea unor locuri noi, a unor culture si civilizatii noi, prin activitati fizice, artistice, sport sit imp liber, prin intalnirea unor persoane aflate dincolo de clivaje culturale si civilizationale, precum si prin alte activitati asumate in mod liber de catre turisti".
- Turismul social este un promotor al cresterii economice: "turismul pentru toti este o cheie a puterii economice, generand un flux continuu de persoane si investitii, contribuind astfel la dezvoltarea regionala".
- Turismul social participa la dezvoltarea regional si locala prin faptul ca "reconciliza dezvoltarea turistica, protectia mediului si respectful pentru identitatea comunitatilor locale".
- Turismul social este un partener in cadrul programelor de dezvoltare din lume"turismul, cand este controlat si cand respecta mediul natural si cultural precum si comunitatile locale, reprezinta un domeniu in care sperantele de dezvoltare economica, sociala si culturala a multor tari emergente se manifesta cu maxima acuitate".
Mai mult, unele studii arata ca turismul social are un impact major asupra familiilor (Minneart, Metland, Miller, 2009) - Turismul social are capacitatea de a creste capitalul familiilor pe termen scurt si capitalul social – definit in termeni de retele sociale, comportamente pro-active si respect de sine care sunt legate de apartenenta la aceste retele sociale – pe termen mediu. Aceste cresteri sunt benefice atat pentru participantii la turismul social cat si pentru societate in general. In consecinta se poate sugera ca turismul social ar putea reprezenta un element aditional cu un raport cost-beneficiu foarte bun pentru politica sociala.
In Romania exista doua principale sisteme publice in sectorul turismului social:
- 1. Principalul sistem de sprijin pentru tineret in acest sector este cel al taberelor de tineret gestionat de catre Ministerul Educatiei (sau Ministerul Tineretului). Oferta de tabere de tineret este totusi destul de inaccesibila ca pret pentru studentii romani, iar conditiile de cazare sunt deseori de joasa/foarte joasa calitate.
- 2. Romania a relansat in iulie 2014 programul de tichete de vacanta care este deschis oricarei institutii publice sau companii private. Toti angajatii si functionarii publici pot beneficia de programul de tichete de vacanta daca compania sau institutia publica in care activeaza decide sa aplice acest sistem ca un beneficiu salarial complementar.
Tichetele de vacanta sunt achizitionate direct pe langa Autoritatea Nationala pentru Turism de catre firme care apoi le distrubuie propriilor angajati. Tichetele sunt deductibile fiscal. Ele sunt achizitionate direct de firme, fara vreo contributie financiara din partea angajatilor beneficiari finali sau a statului.
Limitarile anterioare (firma trebuie sa fi avut profit in anul fiscal anterior) sunt acum abrogate insa tichetele de vacanta pot fi utilizata doar pentru a achizitiona servicii si prestatii turistice furnizate pe teritoriul Romaniei. Suma maxima a unui tichet de vacanta este echivalentul a 6 salarii minime brute (in jur de 1250 EUR), iar comisionul agentiilor de turism, atunci cand este cazul, nu poate depasi 10% din valoarea produsului turistic achizitionat cu ajutorul tichetului.